Adesea, în urma unui interviu de angajare plecăm cu impresia că răspunsul va fi pozitiv, pentru ca, în final, să fim surprinşi când primim un răspuns negativ sau nu primim niciun răspuns. Întâlnim şi situaţii în care suntem convinşi că răspunsul va fi negativ şi peste câteva zile vine surpriza plăcută a unui răspuns pozitiv. De unde provine această diferenţă de percepţie între viitorul angajat şi angajator cu privire la conţinutul interviului?
de Cristina Pasat, Director General Professional
Ceea ce prezentăm la interviu nu este atât un bilanţ al experienţei noastre profesionale, cât percepţia noastră asupra acestuia. Percepţia poate fi mai subiectivă sau mai obiectivă, în funcţie de efortul pe care-l facem în direcţia autocunoaşterii. Deseori, ceea ce nouă ni se pare a fi o realizare profesională proprie poate fi percepută ca o realizare a echipei, de către un angajator, iar ceea ce nouă ni se pare un volum mare de activitate, unui angajator i se poate părea o lipsă în organizarea muncii proprii a angajatului. Un conflict cu un angajator care poate duce la încheierea relaţiei de angajare va fi, cu siguranţă, perceput diferit de cele două părţi implicate, iar la interviul de angajare, cel ce ne va intervieva va tinde să se identifice mai degrabă cu angajatorul decât cu angajatul. Indiferent care este percepţia noastră faţă de muncă şi competenţă profesională proprie, un răspuns negativ din partea unui angajator n-ar trebui să ne descumpănească întrucât cel mai probabil acesta este bazat pe o nepotrivire. Fireşte că efortul angajatorului va fi în principal de a menaja pe cel intervievat în cazul unui răspuns negativ, astfel încât nu vor exista foarte multe detalii sau justificări, iar prezentarea răspunsurilor negative nu va fi extrem de explicită.
Frecvent este răspunsul «sunteţi prea calificat pentru postul nostru (overqualified)», răspuns care este oarecum flatant şi pe care mulţi candidaţi aşa îl şi percep. În realitate, un astfel de răspuns poate ascunde percepţia angajatorului că cel intervievat este obişnuit să lucreze prin subordonaţi, mai degrabă decât în mod direct, că preferă să delege sarcinile mai simple care nu i se par suficient de interesante sau că motivaţia acestuia de a ocupa poziţia în discuţie este de scurtă durată.
O situaţie de asemenea frecventă este aceea în care candidatul nu primeşte niciun răspuns, fiind obligat, practic, să presupună, după o perioadă, că răspunsul este negativ. Desigur că acest comportament nu este cel mai profesional din partea unui angajator, dar să ne amintim că piaţa abundă în comportamente neprofesionale din partea candidaţilor, de asemenea (neprezentarea sau întârzierea la interviu fără anunţ prealabil sunt doar câteva dintre cele mai frecvente), deci, probabil, piaţa forţei de muncă va mai avea de parcurs câţiva ani buni până ce comportamentele profesionale se vor încetăţeni de ambele părţi.
Un alt răspuns negativ frecvent este «a fost aleasă o altă persoană». Acesta este, practic, cel mai convenabil şi mai opac răspuns, fără niciun fel de justificări. Sigur că întotdeauna există cineva mai bun şi mai bine pregătit profesional, însă încercarea de a obţine totuşi nişte detalii n-ar fi lipsită de interes (desigur, între limitele profesionalismului, fără a se insista în mod nepoliticos şi a se contesta o decizie al cărei conţinut nu îl cunoaştem). În fond, un demers de angajare este şi unul educativ, în care avem şansa să învăţăm despre companiile şi posturile pentru care candidăm, de a ne autocunoaşte şi a ne vedea, poate, mai obiectiv, precum şi prin ochii altora, de a ne perfecţiona. Un demers de a afla mai multe detalii întemeiat pe o astfel de premisă ne poate aduce avantaje, chiar şi în relaţie cu firma care tocmai ne-a respins.
Un răspuns negativ la interviu nu este un vot de blam pentru întreaga noastră carieră şi pregătire profesională. Orice «eşec» (cu toate că nu este un eşec) este o şansă spre progres. Nu trebuie să abandonăm speranţa că următorul interviu ne va duce către locul de muncă ce ni se potriveşte cel mai bine, pe care nu l-am mai fi accesat dacă n-am fi fost respinşi la interviul anterior.
*Articol publicat în Business Woman Magazine, ediția 69
